Accueil > Histoire et généalogie > contes et anedoctes > Babbu Marcu e u piru tortu

A stodia di Babbu Marcu e u piru tortu

[ version française | version corse | version audio (corse) ]

Le conte de "Babbu Marcu e u piru tortu", rendu à la vie par Serge Benedetti di Marcagiolu (o> clic souris), est dit en corse de l'Alta Rocca par Stépha Lucchini di Stevana :


[dewplayer est en licence libre chez Dew]

Merci à Ghjan Batti Chiaroni di Gazanu d'avoir apporté des suggestions orthographiques à la transcription corse de ce conte.

La transcription a été réalisée au plus près de la parole. En attendant que l'on trouve la convention régissant exactement la transcription du corse parlé dans notre secteur du dilai di monti, je transcrirai le "i" élidé en "(i)" et, à défaut de mieux, le son "jeu" devant "a", "o" et "u" sera transcrit "sgi".


Quandi ghjé 'ru ziteddu, quandi parenti e ziteddi so inzembu e s'ascoltani, dumandaiu o me babbu di dimi una stodia, e quidda chi mi piacia u piu era a stodia di "Babbu Marcu e di u piru tortu". U me babbu m'a ditu chi u so babbu a di racuntaia na so zitiddina. E sigura c(i)o chi ferma di a vita a fini di u sidicésimu segulu in Mediterranea e in Corsica ancu piu. Nimu un' sa com'idda è nata sa stodia é com'idda s'è trasmissa. U mé babbu a pinsaia é a dicia in corsu e a mi traducia in francesu. M'a vargugnu d'un nessa mica bonu a divila in corsu. Un n'addiu mica pinzatu a scrivala quandi babbu era vivu, alora è siguramenti dino cambiata com'iddu si passa cu a parola.

* * *

Ni tempi fà, quandi Munacia ou n'era che un picculu paisolu di qualchi casetti in petra sicca, facia dighja invidia a i mori vinuti par mari da l'Avrica. Igni volta ch'i mori sbarcaini, faciani una vera terribuli a i Munaciaci chi si ni fughjiani ni cuddetti par pruteghjasi e par veda tuttu da n'altu. D'avant'a tanti colpa i numici si n'anddaiani versu a piaghja e l'anziani di Munacia, quandi tuttu era apacciàtu, ritruvaiani u paesu ed erani scuciurati... fin'a prossima volta.

Ma, una volta, fa chi piu maligni e piu risolvi che quid'altri, è sbarcata una banda di mori cu donn'e ziteddi ; fa chi par stassini qui a vita. I Munaciaci so stati ubligati di fughjasini versu a muntagna, é i mori si ni so vultati a stallassi in paesu. Si ni so stati sireni par qualchi mesi o menu. Un'busgiaia nudda n'a campagna. Ma senza fa trostu, Francu, Santu, Matteu, Ghjacumu, Vincenti é d'altri, diritti da Babbu Marcu, si pripariani a vindicassi. Una mattina di vaghjimu, tutti inzembu, si ni so fallati in paesu par fa fughja i numici. Chi paura in'dé i mori. Certi so riiciuti a scapà versu a piaghja in'iddi li sera firmatu qualchi barchi. E anni ripresu a so vita annant'o mari. Babbu Marcu, in paesu, vidia i famiddi chi ritruvaiani a so casa senza sminticassi di fighjulà vers'u mari. N'un colpu, i pienti d'un ziteddu l'hani fattu vultà.

In'cu i mani e in'cu l'ochji, è cuminciatu un discorsu :

- Chi faci qui, o chjucaré ? Di qual sé ? N'du sò [In du sò] i to parenti ?

- So partiti n'cu i mé frateddi. An'a rivena a circami.

Babbu Marcu è firmatu pinsirosu. A verra era stata terribuli e i mori un'erani pronti a vultà.

- Ven'incu mecu u me chjucu, l'aspitaré in'dé mè. Ci sara sempri un' pocu di supa par tè n'a me pignata.

U sguardu chjaru e senza gattiu sughjitezimu di s'omu vechju l'aia amanzatu, e ha missu a so manuchja n'a manona di Babbu Marcu. Par mesi e mesi si passa a vita, povara, ma senza pinseri maiori.

Ma o'intantu, intantu, u ziteddu suspiraia :

- O Babbu Marcu, quand'anna vena i me parenti a circami ? Un'm'anni mica sminticatu ?

Ni si momenti, in veci d'andassini in'cu Babbu Marcu in campagna, si ni staia posendu, a n'antu a petra maiori grisgia, davanti a zidda ind'idda cuccia a supa na pignata nera.

Ugnunu avia rispettu di l'adisperu di u chjucu.

Un ghjornu, u ziteddu ha ditu a Babbu Marcu :

- Di poi arisera, vigu picculi casti chi luccini annant'a pignata nera. A me mama m'a ditu un ghjornu, ch'idd'è signu di spiranza. Podassi chi quissa vo di chi' me parenti hana vena a circami oghji. Possu stà in paesu o locu d'accompagnati in' campagna ?

Babbu Marcu li risposi senza ridassini :

- Ben sigura u me chjucu, ma stà in paci. A sa che ti tengu vulinteri in'dé mè. Sta sera vultaraghju piu prestu.

- Ié, rispondi u ziteddu, l'ochji pien'di lagrimi.

A matinatta l'è parsa longa. U dopu mezziornu era caldu, u paesu paria biotu. (I)n'un'colpu, u ziteddu pes'u capu. Li parià di senta, vinindu da u mari, un tsivulu longu e stridenti com'iddu'avia intesu quand'iddu era minurettu. Subitu è surtitu di paesu e a presu a canza ch'andaia o mari. Piu avanzaia e piu u so passu era prissatu, piu u so cori battia in pettu. Curria ava. Una barca aspitaia. Un'pudia essa che qiuda di i so parenti. Cuntent'in tuttu, s'è missu a curra. Tutti i mori, a'nantu a barca, cantaiani : "Allah akbar, Allah akbar !"

Purtantu, u ziteddu un'cuddaia mica subitu n'a barca.

- Ci vo che dighi avedacci a Babbu Marcu. E statu bravu par mè. Ci vo chi vo li dighiti merci.

Tandu, i parenti, hani presu un saccu in fundu di barca e ani musc(i)atu o ziteddu c(i)o chi cera drintu.

Iddu si nè ricuddatu, currindu in paesu.

Quand'idd'a vistu, da luntanu, a Babbu Marcu chi vinia a l'incontru, l'ha briunatu.

- Babbu Marcu ! Babbu Marcu ! I me parenti so vinuti a circami. Hani purtatu, par tè un saccu d'oru chi no lasc(i)aremu n'u tavonu di u piru tortu. Merci, Babbu Marcu, addiù !

Sintindu si paroli u vechju omu sè intesu strignia n'pettu. Un'avia mica curaghju di fighjulà u ziteddu rivalà versu a piaghja e si n'è vultatu a d'ochja spinti. E cascatu malatu quasgi subitu. S'è chjinatu e'd è mortu qualchi ghjorna dopu. "S'aria mala !" diciani i paisani. Nanzi di mora, a chjamatu a Francu, u solu fiddolu chi li firmaia, par dili u sigretu di u saccu d'oru. Ma a morti è vinuta nanzi ch'iddu li dighi in idd'era u vechju piru tortu. Dipoi, u sigretu e statu ditu da babbu a fiddoli, ma nimu un'a pussutu truva, u piru tortu e, ancu menu, un saccu d'oru. Ma un ghjornu, po dassi, chi qualchi arci-arci-arci bisfiddolu di Babbu Marcu, a l'arichji piu "fini", piu furtunatu, truvara un vechju piru chi t'ha un saccu pienu d'oru in qualchi locu, tra Munacia e u mari.

* * *

Par mè, un'circu piu u piru tortu tra u paesu e u mari. Un l'aghju d'altrondi mai vistu. Aghju capitu, tant'anni dopu, chi a vera furtuna era a stodia di Babbu Marcu.


Merci à Serge pour le conte et à Stépha pour sa traduction en corse